Trebuie să scriu și cel de-al doilea articol cum am promis. M-am trezit cu un comentariu pe blog acum câteva minute de genul “bă robălăule unde e licența mea de XP, pungaș la drumu’ ăl mare ce ești”. Acest comentariu se referea la acest serviciu SMS înființat de mine. Bineînțeles că l-am șters imediat. Doar nu era să mă fac de cacao în fața vizitatorilor mei. Ce-ar zice unu’ care ar vrea și el să utilizeze serviciul și să afle că altu’ a luat țeapă de la mine. Dar nu mă înjurați încă. Am șters comentariul numai ca să nu mă fac de cacao. Apoi am trimis un email la adresa reclamantului cu licența pe care o dorea, cerându-mi mii de scuze pentru faptul că serviciul nu mai e valabil (da, îmi place piratarea, Microsoft adună prea mulți bani de pe seama altora). “Ce s-a întâmplat totuși?” a fost una din întrebările pe care mi le-am pus în acel moment. Fortumo, site-ul la care am făcut serviciul, ori dă țeapă, ori a observat că eu creez servicii nu tocmai ortodoxe și mi-a anulat serviciul, vizitatorul meu primind un mesaj pe telefonul său mobil de acest gen: “Ne pare rău dar acest tip de serviciu nu a fost găsit”. Ce m-a indignat cel mai mult a fost faptul că acei 70 de eurocenți au dispărut din creditul țepuitului. Eu mi-am făcut datoria totuși și am trimis licența la destinatar.
P.S.: Că să vedeți că am oleacă de minte, am să încerc un mic truc. Eu mai am un serviciu prin care poți trimite la acel număr un text și să vină înapoi mesajul cu un număr de telefon al unei firme de taxi din București. Am să-l încerc pe acesta, deoarece nu ar avea de ce să fie anulat. Dacă primesc același mesaj e clar. Voi edita mai târziu articolul acesta ca să aflați și voi, dacă dă sau nu țeapă Fortumo.
UPDATE: Nu e țeapă, dar nu acceptă pirateria. M-am liniștit totuși și vizionez filmul “Mizerabilii”. Bun film…
